Alice in Wonderland Review

Am fost la Alice in weekend-ul premierei dar cum am fost plecat nu am apucat sa scriu review-ul. Acum ca am putin timp liber, here it goes.

Ultima ecranizare a povestii lui Alice lasa la o parte intamplarile arhicunoscute din prima carte si se bazeaza in mare parte pe cartea scrisa de Lewis Carroll in 1871, Through the Looking-Glass, and What Alice Found There, care este o continuare a primei parti.
Si poate ca aceasta este principala problema din cauza careia filmul nu este chiar ceea ce te astepti de la el sa fie. Lumea merge in sala de cinema si se asteapta la un film in care sa spuna "aaaa, imi amintesc de asta" dar dau de un film complet diferit in care nu recunosc mare parte din ce se intampla si care la randul lui nu stie daca sa se ia in serios sau nu.

Pe de-o parte avem actorii obisnuiti care ii gasim in filmele lui Tim Burton - Johnny Depp jucandu-l pe The Mad Hatter si Helena Bonham Carter jucand-o pe The Red Queen - si o multime de actori alesi mai mult sau mai putin pe spranceana cel putin daca e sa judecam dupa cat de bine li se potrivesc rolurile pe care le joaca. Aici as vrea sa amintesc de Mia Wasikowska care intruchipeaza o Alice cat se poate de veridica, daca pot sa spun asa, de Anne Hathaway care reprezinta chintesenta printeselor din basme si de Alan Rickman care da glas omidei albastre intr-un mod aproape sinistru, dupa cum ii este obiceiul sa faca atunci cand pur si simplu vorbeste. Vocea pisicii Cheshire parca putea sa fie putin mai mieroasa dar nu pot sa spun ca m-a deranjat in mod evident vocea lui Stephen Fry.

De cealalta parte avem influentele Disney-ene ale filmului care par fortate si care in mod sigur au provocat leziuni interne in creierul lui Tim Burton atunci cand le-a filmat. E un motiv clar pentru care
Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street este o capodopera si acela este faptul ca tonul general al filmului este unul serios iar putinele raze de lumina din el - cum ar fi iubirea interzisa dintre Johanna si Anthony - trebuiesc oarecum "citite printre randuri". Imaginea pe care mi-am creat-o in timp ce intrezaream partile "pentru copii" din film este una cu Tim Burton refuzand sa introduca asemenea scene in filmul sau doar ca sa cedeze si sa-si bage toata p*&@ in filmul lor pe la sfarsit. Cel putin impresia asta mi-au lasat ultimele 10 minute din film care sunt ca nuca in perete fata de directia artistica in care merge restul fimlului.

Totusi filmul trebuie sa produca incasari si daca publicul adult a fost alienat din prima prin faptul ca filmul da falsa impresie ca se bazeaza pe prima carte, carte pe care o cunoastem cu totii (mai bine faceau clar din ce se inspira direct din titlu, if you ask me), Disney nu a vrut sa renunte la publicul copiilor de 6-14 ani si au presarat filmul cu diverse scene mai ... puerile. Mai mult chiar, nu au vrut sa renunte nici la baietii de 11-15 ani si au introdus si o inclestare intre fortele armate ale Reginei Albe si cele ale Reginei Rosii intr-un mod cat mai grandios cu putinta.

Aici gasim a doua mare problema a filmului. Diversele scene "dragute" si concentrarea multor parti din film asupra personajelor secundare sectioneaza firul narativ principal care in consecinta inainteaza intr-un ritm foarte sacadat.
Nu cred ca vom sti vreodata daca vina pentru neajunsurile filmului cade in jurisdictia Disney pentru fortarea regizorului in anumite directii artistice sau daca pur si simplu Tim Burton nu stie/poate sa redea un taram magic la finalul caruia totul se termina cu bine si in care toata lumea traieste fericita pana la adanci batraneti.

Totusi Underland-ul redat de Burton este unul cel putin genial fiind una dintre cele mai precise portretizari ale lumii magice din nuvelele lui Caroll pe care am avut ocazia sa le vad pe marele ecran. Regina rosie comanda o armata de carti de inima rosie, cea alba una compusa din piese de sah, campul de batalie este o tabla de sah, raul din jurul palatului rosu este plin de capete de morti, diferitele accente pe care Palarierul Nebun le are de-a cursul filmului, regina rosie isi exercita puterea asupra tuturor fiintelor vii (pasarelele ii tin candelabrele suspendate in aer, porcusorii ii sunt scaunel pentru picioare), etc.
Cred ca doar pentru detaliile acestea si pentru prestatia lui Depp si a sotiei regizorului filmul merita vazut. Daca mai luam in calcul si restul lucrurilor ce compun filmul ajungem usor la concluzia ca nu ar trebui sa il scapati. Poate nu la cinema decat daca vreti sa-l vedeti 3D dar candva intr-un viitor nu prea indepartat, aveti grija sa va uitati la ultimele aventuri ale lui Alice.

Cel putin pana la urmatoarea reecranizare...

- Ra