Army of Two: The 40th Day

Dupa semi-esecul primului joc, EA nu se lasa batuti si lanseaza un sequel care contine mai multa adrenalina, mai multe arme si nu in ultimul rand, mai multe injuraturi.
Army of Two: The 40th Day, pe care il vom prescurta TFD de acum, sufera din cauza ca nu vrea sa se ia prea in serios dar acelasi timp te bombardeaza cu un numar foarte mare de mecanici de joc. Practic TFD este acea profesoara de liceu care la ora de romana iti face educatie despre sex dar nu are incredere in tine cand ii spui ca mergi in complex doar ca sa xeroxezi o carte. Astfel TFD abunda de mecanici interesante dar in final nefolositoare. Ca sa enumeram cateva: orice interactiune intre protagnisti (de la high fives, la imbratisari un pic prea lungi, la jocuri de rock-paper-scissors), mock surrender, tag-uirea inamicilor in GPS, folosirea inamicilor ca si scuturi mobile, obligarea inamicilor de a se preda daca le capturezi ofiterul superior si sunt sigur ca as mai gasi cateva daca as mai avea rabdare. Din pacate in acest joc totul se rezuma la impuscat. Nu ai nevoie de 10 feluri de tactici prin care sa golesi o camera de inamici daca cea directa este si cea mai simpla iar incercare altei cai duce doar la lungirea secventei de joc si la ingreunarea ei d.p.d.v. al dificultatii.
Dar haideti sa vedem ce anume face TFD bine. Se pare ca EA inteleg ca pentru a face un lucru cu maiestrie este suficient sa copiezi pe cineva ce a facut deja asta. Astfel in TFD gasim numeroase elemente imprumutate din Gears of War: sistemul de cover (desi un pic mai loose), sistemul de targeting, traiectoria grenadelor, camera, sistemul de control, si "resurectarea" unui jucator de catre coechipier dupa ce a luat mai multe gloante in scafarlie decat ii era prescris de doctor. Nu pot sa spun ca aceste lucruri nu aduc plusuri jocului caci se vede instant ca este mult mai finisat decat predecesorul sau. Daca nu ai pretentii la fir narativ si vrei doar sa impusti arabi/chinezi/orci/locust jocul isi face treaba mai mult decat bine. Tot ce stiu eu este ca am vazut destule cladiri prabusindu-se pentru un an intreg.
Singura chestie originala si bine gandita din TFD este sistemul de aggro care se traduce exact cum credeti. Cel ce face mai mult zgomot si/sau damage primeste atentia inamicilor din nivel. In timp aggro-ul scade sau poate fi preluat de celalalt coechipier astfel creandu-se oportunitati frumoase de flancare sau chiar executare pe la spate a oponentilor. Unii inamici mai speciali nu pot fi omorati decat prin utilizarea tacticilor de acest fel.
In plus, modificarile care le poti aduce armelor din dotare sunt foarte amanuntite impartindu-se pe parti ale armelor cum ar fi barrel, nozzle, stock, grip, scope, cartridge si camo. Si la fiecare categorie gasim mai bine de zece optiuni. Stats-urile armelor sunt impartite intre damage, accuracy, aggro si handling si orice piesa care o schimbati va influenta intr-un fel sau altul cele trei statsuri. De exemplu un silencer va scadea damage-ul dar si aggro-ul generat cand folositi arma. Un silencer mai bun, deblocat mai tarziu in joc, va scadea aggro-ul si mai mult, damage-ul ramanand la fel. Intelegeti voi ideea.
Pe langa main weapon mai beneficiati si de un pistol folosit foarte rar (dintr-o gama foarte dezamagitoare de trei pistoale), un special weapon care poate fi orice de la sniper pana la RPG si in ultimul slot, grenade.
In incheiere as vrea sa va recomand sa nu il jucati singur ci neaparat cu cineva in split-screen sau online coop. Altfel va veti plictisi rapid.
Acum va las in compania baietilor de la penny-arcade in caz ca nu ati apasat pe comic-ul din partea de sus a articolului si va doresc impuscaturi fericite alaturi de cel drag.

PS: nu uitati sa fie ambii jucatori signed in pe profilul personal de fiecare data cand jucati campania sau ajungeti ca si mine la sfarsitul jocului sa trageti cu un tub cu cornete.