The Imaginarium of Doctor Parnassus review

The Imaginarium of Doctor Parnassus este un film ... ciudat. La inceput ne este prezentata o sleahta de actori ambulanti care isi imbie putinii spectatori la o experienta senzoriala extraordinara. Si aparent tot ce trebuie sa faca este sa intre printr-o oglinda de plastic. Dupa cateva minute in film acea oglinda se dovedeste a fi o poarta spre cele mai arzatoare dorinte ale individului. O lume fantastica in care fiecare vede ce vrea si care poate exista doar cu ajutorul doctorului Parnassus.

Parnassus(Christopher Plummer) este mai mult decat un batran alcoolic ce traieste de pe-o zi pe alta dand reprezentatii stupide pe o caruta transformata in scena. Dupa prima calatorie dincolo de oglinda ne dam seama ca in acest film orice poate fi adevarat iar cand batranul ne dezvaluie faptul ca are peste o mie de ani parca nu provoaca atata mirare pe cat ar fi trebuit. Totusi pana la final filmul are destule momente care sa ne uimeasca. Cum ar fi de exemplu povestea in care Parnassus ii explica fiicei lui originile sale si in care isi aminteste de pariurile facute cu Diavolul. Apparently the Devil is a gambling man. I know, right? Who knew?!
Primul pariu a fost si cel care i-a conferit nemurirea si a fost in esenta o cursa de a aduna 12 discipoli. Dupa ce aflam ca una dintre identitatile trecute ale lui Parnassus a fost insasi Iisus, intra in scena Tony(Heath Ledger). Tony spanzuratul care nu moare, Tony barbatul cu amnezie, Tony cu rune satanice desenate pe frunte.
Acest Tony fugea de cativa mafioti pe care-i trasese pe sfoara si este in esenta un om rau pe care chiar Diavolul il vrea mort, desi acest lucru nu este evident de la inceput. Principalul atu al lui Tony este ca mereu reuseste sa scape cumva din orice incurcaturi ajunge. Acesta si faptul ca e chipes. Macar isi pune talentele la lucru si aduce trupei de actori mai multi clienti decat au avut vreodata. Apparently he had a way with the ladies. Punctul culminant al filmului incepe cand aflam ca fiica lui Parnassus trebuie sa fie luata de Diavol in momentul in care implineste 16 ani si prezinta ramasagul sau mai bine zis cursa dintre Parnassus si cel necurat prin care batranul incearca sa-si salveze fiica de la o eternitate in Iad.
Ca si The Men who Stare at Goats, The Imaginarium of Doctor Parnassus este alt film care ne uimeste prin distributie. Daca nu e de ajuns ca este ultimul film in care va juca Heath, aflati ca in el ii veti gasi si pe Colin Farrell, pe Jude Law si nu in ultimul rand pe Johnny Depp. In ce roluri? Pai in rolul lui Tony. Si nu, nu pentru ca Heath nu a apucat sa duca proiectul la sfarsit (desi nu sunt sigur de acest lucru, dar oricum nu se observa nimic evident) ci pentru ca anumite persoane, odata aflate in spatele oglinzii in lumile fantastice ale lui Parnassus, apar avand alta fata. Astfel personajul lui Tony este un efort colectiv al patru dintre cei mai cunoscuti actori de sex masculin de astazi. In plus, am impresia ca destule fete se vor duce la film doar ca sa-i vada pe toti patru (sau trei, necrofilia cred ca este o boala strict masculina) pe aceeasi pelicula.
Nivelul actorilor numiti pana acum nu umbreste reprezentatia celorlalte personaje si avem placerea sa mai gasim si un Mini-Me(Verne Troyer) la fel de nervos ca in orice film in care l-am mai vazut. Rolul fiicei este jucat de Lily Cole, o prezenta noua pe marele ecran care vrajeste privitorul cu o fizionomie as putea spune "ciudata" dar placuta in acelasi timp.

Asadar intrebarea ramane: a meritat filmul doua ore din viata mea? Tinand cont de distributie si de faptul ca este ultimul film al lui Heath Ledger raspunsul este da. Daca adaugam faptul ca reprezentatia actorilor a fost fara de cusur si ca povestea este interesanta ajungem la un Da cu majuscula si care se termina cu semnul excalamarii. Vizionare placuta.