The Men who Stare at Goats

Am avut asteptari mari de la filmul acesta luand in considerare actorii din spatele lui. Totusi dupa o ora jumatate de urmarire a aventurilor lui Bob Wilton (jucat de Ewan McGregor) si ale lui Lyn Cassady (jucat de George Clooney) nu pot sa spun ca era absolut necesar sa vad acest film. Nu ma simt ca si cum mi-am pierdut timpul dar nici nu as fi fost lipsit de vreo revelatie daca nu il vedeam.
The Men who Stare at Goats este povestea unui soldat psionic american (daca nu stiti ce inseamna acest lucru mereti de va mai jucati) spusa de un jurnalist ratat care a plecat la razboi pentru a-i demonstra nevestei ca a gresit cand l-a parasit pentru seful lui ciung. Filmul tese frumos prezentul cu trecutul si ne prezinta originile Noii Armate a Pamantului in acelasi timp in care ne trage incet dar sigur spre deznodamantul actiunilor din prezent ale protagonistilor. Astfel in trecut vedem cum Noua Armata a Pamantului este o viziune din Vietnam a lui Bill Django (jucat de Jeff Bridges), un regiment de armata care se lupta pentru pace cum e la moda acum sa se spuna dar fara sa foloseasca metode violente. Practic regimentul consta din persoane cu potential parapsihologic si se ocupa cu antrenarea lor intr-un cadru armat si cu augmentarea puterilor lor prin dans, dezmaturi cu femei, folosirea de narcotice, ritualuri indiene de razboi si alte metode mai mult sau mai putin "normale".
Inainte sa trec in prezent vreau sa amintesc de freza lui Clooney si figura lui de-a dreptul inocenta with a tinge of Hitler.
In prezent intalnim un Lyn mai batran si mai acru intr-o misiune secreta care-l duce in Irak in timpul razboiului. Povestile pe care Lynn i le spune lui Bob sunt cel putin absurde si implica invizibilitate, proiectie a gandurilor la distanta si alte supra-puteri pe care Lynn pretinde ca le poseda. Filmul ne si necajeste pe intreg parcursul lui dandu-ne impresia ca in urmatorul minut vom fi martori la manifestarea unei astfel de puteri doar ca sa ne dezamageasca cu o secventa subita plina de umor dar lipsita fara doar si poate de paranormal.
Printr-o serie de patanii si noroc prostesc cei doi ajung la destinatie si gasesc o unitate militara renascuta din vechea Armata Noua a Pamantului dar lasase distractiile cu droguri si femei in favoarea propagandei si a spalarii creierilor. (ce loseri) Tot acolo Lynn se intalneste cu doi vechi "amici" impreuna cu care reusesc sa distruga respectiva unitate militara.
Totul se termina grandios cu Lynn si Bill intorcandu-se in ceruri (cu un elicopter) si cu Bob gasindu-si destinul in viata: acela de a aduce povestea lui Lynn la urechile intregii lumi.
Filmul nu este o comedie in care o sa te tii de burta de ras dar nu poti spune ca nu te-a amuzat. Cred ca principalul atu al acestui film sunt insasi actorii din el. Si nu prin nume cat prin felul si maiestria cu care si-au jucat rolurile. La sfarsitul celor 100+ de minute pleci cu o usoara confuzie dar cu un zambet ce-ti cresteaza coltul gurii.

PS: cred ca Clooney joaca in prea multe filme cu deserturi.